Evenimentul Ghi Romano 2005
E greu sa gasesti un inceput pentru a povesti o istorie ce tine de la un capat de lume la altul,mai ales vazuta prin ochii unei persoane ce nu a trait,la propriu, nici o farama din aceasta istorie.
Asa ca migrez nostalgic in timp si spatiu pe meleagurile Bucurestilor,intr-o zi de sambata-25.11.2005.
Sunt invitata de cu joi la evenimentul ce avea sa se numeasca "Ghi Romano",intr-o traducere bine venita "Suflet Tiganesc",si mi-am spus ca in sfarsit am ocazia asta ,deci,sa profit de ea! veti spune probabil ca este doar o pasiune pornita dintr-un grad mai mic sau mai mare de inconstienta,infantilitate....de unde pana unde o pasiune pentru etnia roma?cand pot pur si simplu sa-mi vad de cele cotidiene. Ei bine, am observat un amanunt trist la poporul roman. Avem atati concetateni de diferite entii despre care de bine de rau mai stim cate ceva,referitor la istorie,traditie,dar cand vine vorba de etnia roma,care la un moment dat ne-ar fi cel mai la indemana sa o cunoastem,ne limitam si ne spunem ca nu ne intereseaza,de ce?din cauza gradului de infractionalitate?dar s-a gandit cineva de unde porneste acest factor?si argumentele s-ar tot insirui.sa-mi permit sa dau un simplu sfat,totusi? da! interesati-va de acesti oameni, macar pentru cultura dumneavoastra generala. Exista posibilitatea sa vedeti altfel lucrurile.
Dar sa revin totusi la acel eveniment,caci pentru mine nu a fost un simplu spectaol a fost un eveniment,intalnind acolo personalitati precum Mircea Toma si Madalin Voicu.
...Asa ca emotii , inainte de a intra, poate ca la orice spectacol. Intram....lume multa,forfota....cautam sa ne lasam la garderoba surplusul de haine,pe fata ni se citea un zambet curios....o stare indescifrabila tocmai pentru ca nu iti este dat zi de zi sa te bucuri si de altceva,adica de ceea ce urma sa se intample.nu aveam idee de ceea ce urma sa vedem, sa apreciem sau sa desconsideram.eram doar niste priviri cautatoare.
....marea sala,se sting luminile.a fost ca un miraj....vedeai dar nu puteai sa atingi nimic ....sa simti ca exista, pentru ca tu erai de-afara,tu nu faceai parte din complexul de stari, de imagini, de fapte ,ptr ca tu nu puteai sa simti la fel.simteam ca ceva vibreaza in mine, ceva ce nu mai vibrase niciodata.imi doream sa fiu mai aproape ,poate chiar sa fiu printre ei,printre acei oameni descondiderati de societatea noastra.absurd?ce e atat de absurd sa apreciezi si sa te emotionezi cand in fata ochilor ti se desfasura cu atata maiestrie arta.
Au fost prezentate traditii,(apropo si romi au traditii foarte frumoase la casatorie,chiar si cei ce nu au "mercedesuri" sau altele)dansurile?sunt o nebunie o spun eu care nu ma avant dupa dansurile traditionale(populare).au demonstrat ca sunt in stare de multe,ca pot face si lucruri calitative.
...Sunt atat de multe de spus...dar mai ales sunt atat de multe de cunoscut,si sunt sigura ca orice spectator a fost surprins macar intr-un anumit moment de ceea ce au avut de impartasit acei artisti care "culmea"erau de etnie roma.
Dupa spectacol am avut posibilitatea cu ajutorul unui prieten sa ajung in culise(nu stiu daca trebuia sa specific asta :) dar nu ma pot opri asa din istorisire renuntand la un capitol atat de imoprtant).acolo pot spune ca s-a desfasurat partea a doua a evenimentului,pentru ca am avut ocazia sa il cunosc pe Napoleon,sa facem cateva fotografii de grup,grup in care m-am simtit excelent,sunt sigura ca nu este acesta cuvantul potrivit, nu exprima suficient intensitatea sentimentelor placute.si tot Napoleon ne-a mai facut o demonstratie de orginalitate, improvizand un ritm armonic-placut,din instrumentele ce ar exista la indemana oricui:linguri si o toba mai degraba improvizata.cine mai are curaj sa se afirme asa?sa nu uitam si de videoclipul Shukar Colective-"Malademna.si pana la urma cine nu simte ritmul tiganesc,dar problema e cine poate sa il reproduca?
Am reusit sa mai filmam cate ceva ,pacat ca foarte putin, dupa ce memoria apartaului era plina de la spectacolul propriu-zis.oricum eu m-am bucurat enorm pentru intalnirea cu ei ,pentru cele 2 ore cu aproximatie,in care am trait mai altfel decat de obicei,in care mi-am exploatat sufletul la maxim si de unde am ramas cu amintiri de neuitat .
....Sper sa mai am parte de astfel de momente,sper ca lucrurile sa nu se opreasca aici...sper in primul rand ca Posta Romana sa-si faca treaba cum trebuie,si sa pot primi acel dictionar de conversatie roman-rom de la editura Curtea Veche, pe care il recomand tuturor pentru ai intelege pe vecinii lor romi.
...Ar mai fi fost poate de spus cate si mai cate,poate cine stie va v-a mai scrie lume ce a fost la Sala Palatului pe 25.11.2005....